Interviu cu pianista Hiromi Uehara

Hiromi Uehara

 

Înaintea excelentului concertului de la Ateneul Român am reușit să ne întâlnim și să discutăm cu pianista Hiromi Uehara. Mulțumim GQ Entertaiment pentru ocazia de a sta de vorba cu artista.

Kirk: Ai început pianul la 6 ani? Cum de-ai ales pianul sau pianul te-a ales pe tine?
Hiromi Uehara: Nu e o poveste ieșită din comun. Mama m-a dus la lecții de pian, iar eu m-am indrăgostit imediat de acest instrument. Îmi plăcea să mă duc. Și, nu știu cum, pianul mi-a devenit prieten.
Kirk: Când aveai 17 ani l-ai întâlnit pe Chick Corea pentru prima dată. Cum a fost experiența asta pentru tine și ce ai învățat de la el?
Hiromi Uehara: Păi, întâlnirea cu Chick aș putea să o compar cu un tur printr-o bibliotecă imensă. Vocabularul său muzical, cunoștiințele sale despre muzică sunt fantastice. Nu m-a învățat nimic, la modul propriu-zis. Eu cântam, el cânta si fiecare răspuns muzical al său era... Nu știu! Era atât de multă muzicalitate. Am înteles că, de fapt, e vorba de ceva de clasă mondială.
Kirk: Jazz-ul este libertate! Câtă libertate este în concertele tale?
Hiromi Uehara: Este multă improvizație și o grămadă de lucruri care nu știm cum o să evolueze. Și întotdeauna încerc să împing lucrurile către o zonă pe care nu am descoperit-o încă, pentru că acesta este cel mai frumos „peisaj”. Așa că, de câte ori cânt cu alți muzicieni, îi încurajez să-și asume riscuri. Le spun: „Fă-o!” În muzică, sunt două feluri de greșeli. Una când nu ești pregătit suficient și faci greșeli, ceea ce nu este acceptabil. A doua când îți asumi riscuri, cu acestea sunt de acord. Din acest motiv, le spun celor cu care cânt “Dacă nu riscăm, nu primim nicio recompensă.” Așa că întotdeauna mă straduiesc din greu să găsesc ceva nou.
Kirk: Ai studiat la Berklee. Cum a fost experiența de acolo și cum te-a ajutat să te dezvolți ca artist?
Hiromi Uehara: Una din cele mai importante „comori” descoperite de mine la Berklee a fost să ma întâlnesc cu muzicieni din toată lumea care aveau aceleași țeluri cu mine. Asta m-a însuflețit și mai mult. Am fost înconjurată de astfel de oameni, venind din toate colțurile lumii, din diverse culturi. Popoarele au culturi diferite, deci ritmuri diferite, feluri diferite de a simți ritmul. Asta este foarte interesant. Cum simți ritmul depinde de țară, pentru că muzica populară diferă de la un popor la altul. La Berklee era ca într-o lume în miniatură, un glob pământesc la o scară redusă. Așa că m-am bucurat foarte mult să studiez acolo. 
Kirk: Care este locul ocupat de Ahmad Jamal în cariera ta?
Hiromi Uehara: Ori de câte ori sunt pe scenă mă simt ca și cum ar fi și el lângă mine. Ahmad este cel care m-a ajutat la începutul carierei, cel care m-a dus la casa de discuri, a deschis toate porțile pentru mine. Întotdeauna m-a încurajat și de câte ori ne vedem îmi spune „Continuă să faci ceea ce faci”. Este o frază atât de simplă, dar venind de la el, îmi dă o mare încredere. Este o inspirație imensă pentru mine, este un model pentru că întotdeauna a vrut mai mult. Întotdeauna caută ceva nou, iar la vârsta sa continuă să exploreze.
Kirk: Cum ai început să cânți cu Edmar? Știu  că v-ați întâlnit în Montreal, dar cine a avut primul ideea să cântați împreună? Când ați simțit că puteți duce această chimie dintre voi pe scenă și să faceți un turneu de anvergură.
Hiromi Uehara Hiromi Uehara: După ce am văzut fiecare reprezentația celuilalt, ne-am întâlnit, am discutat și am zis că ar fi bine să cântam o dată împreună, cât mai curând. Cea care a trecut la fapte am fost eu. L-am sunat după două săptămâni. Aveam un show la Blue Note. L-am sunat și l-am întrebat dacă nu vrea să cânte câteva melodii. Stă și el în New York, așa că l-am chemat ca invitat special. El mi-a zis atunci: „Wow! Am spus să cântăm împreună, dar nu mă gândeam ca o să fie atât de curând!”
Kirk: Cum a fost călătoria asta, experiența turneului cu Edmar?
Hiromi Uehara: A fost foarte frumos! Din punct de vedere muzical a fost o aventură care a deschis noi porți. Este un tip modest, respectuos, cu care e ușor să mergi în turneu. Publicul îl iubește! Îmi plac fețele surprinse din public. Când vezi pe scenă pian, bas și tobe te prinzi cam de ce gen de sound vei avea parte. Știi când o să ai un solo la pian. Dar când vezi un pian și o harpă în fața ta lumea chiar nu bănuiește ce sound o să fie. Jumătate sunt curioși, jumătate nu sunt siguri ce se va întâmpla. Iar când interpretăm prima piesă, cred că lumea aude ceva la care nu se aștepta. Harpa este un instrument atât de elegant, romantic iar el cântă cu atâta energie și are un groove... La asta se adaugă ce fac eu la pian și rezultă o muzică de o putere extraordinară. Cred că este șocant. Îmi plac expresiile fețelor din public în acel moment. Mă delectează!
Kirk: Un pianist foarte bun trebuie să exerseze toată ziua. Cum faci în turnee?
Hiromi Uehara: Exersez foarte mult! Întotdeauna am pianul la mine în cameră, mă refer la pianul digital. Evident că îmi iau foarte în serios cariera, dar îmi place. Îmi place să cânt la pian foarte mult. Chiar dacă nu este un pian adevărat, când văd clapele la mine în cameră, ma simt acasă.
Kirk: Când ai fost mică, bănuiesc că ai cantat piesele lui Oscar Peterson. Cum a fost să te întâlnești și să urci pe aceeași scenă cu el?
Hiromi Uehara: Păi, e real! Există! Cam asta simți când întâlnești un super erou. Nu e doar în cărți sau pe un album.
Kirk: Îl poti atinge...
Hiromi Uehara: Îl pot atinge! Cam asta a fost senzația. Nu am cântat cu el. Am fost în același turneu. Nu o să uit niciodată! Mă uitam la el dintr-o parte a scenei. În trei sau patru spectacole din Tokyo, eu am fost cea care i-a deschis concertele și, evident, după ce cântam rămâneam să-l ascult. Știam că nu vom fi împreună pe scenă, dar după ultimul concert, m-a chemat să salutăm publicul împreună. Cred că mâna și piciorul drept s-au mișcat în acelasi timp, în acel moment. Cred că aceasta este una din cele mai puternice amintiri dintre toate saluturile mele adresate publicului. Am făcut plecăciunea cu unul din super eroii mei. Iar el ... încurajându-mă ... Wow! Îmi lipsește!
Kirk: Ai cântat cu oameni legendari din muzică. Cu cine ți-ar fi plăcut să mai împarți scena?
Hiromi Uehara: Sunt atât de mulți! Dar cel cu care mi-aș dori foarte mult, nu mai este. Frank Zappa! Sunt un mare fan al lui Frank Zappa. Mi-ar fi plăcut să cânt în trupa lui. Însă, pentru acest lucru , m-am născut un pic prea târziu.
Kirk: Hiromi compozitoarea are cântece care sunt greu de interpretat pentru pianista Hiromi?
Hiromi Uehara: Da! Așa cum ai zis și tu sunt două Hiromi diferite. Câteodată compun și am în cap că eu sunt pianista, însă câteodată doar compun și îmi dau seama apoi că îmi este foarte greu să interpretez ce am scris. Dar știu că o să sune bine, așă ca mă pun pe exersat și studiat.
Kirk: Care este ultimul disc pe care l-ai ascultat?
Hiromi Uehara: În fiecare săptămână ascult câte ceva nou. Dar săptămâna aceasta albumul meu favorit este Roll With The Punches al lui Van Morrison. Sunt un mare fan al lui Jeff Beck. Dar și al lui Van Morrison. Așa că dacă sunt amândoi împreună, îmi place și mai mult.
Kirk: Pe discul tău cu Edmar, aveți compoziții ale tale și ale lui Edmar. Apropos, felicitări pentru Live In Montreal, săptămâna aceasta este nouă intrare în Billboard Jazz Chart. Revenind la Live In Montreal, pe disc este și o compoziție John Williams (Cantina Band) și una Astor Piazzolla (Libertango). Cum v-ați oprit la cântecele acestea două?
Hiromi Uehara: Melodia lui Piazzolla este una dintre primele pe care eu și Edmar le-am cântat atunci când am fost la Blue Note, în New York. El mi-a spus că și-ar dori să cântăm Libertango pentru că o să ne iasă foarte bine. Și am păstrat-o în repertoriu. Pe măsură ce o cântam m-am obișuit cu sound-ul pe care îl avem. Când o cantam solo, era bine, dar parcă lipsea ceva. În plus, căutam aranjamentul cel mai bun pentru ea. Apoi i-am arătat lui Edmar și i-am spus că aș vrea să cântăm  Cantina Band. I-am pus melodia și el m-a întrebat dacă este cumva Django Reinhardt. I-am zis că nu și că este un cântec al lui Joe Williams, unul din compozitorii mei preferați, iar piesa se găsește pe coloana sonoră a filmului Star Wars. Apropos, Edmar nu a văzut Star Wars. I-am zis: „Wow! E cool! Hai s-o cântăm! Muzica e și gipsy swing și latino, Calypso feeling.” Am simțit că melodia aceasta este pentru noi doi.
Kirk: Care e cel mai mare vis al tău ca muzician?
Hiromi Uehara: Să cânt muzică în continuare și să fac lumea din jurul meu fericită.

Hiromi și Edmar Castaneda 21 octombrie 2017

Share on FacebookShare on Twitter